marți, 7 august 2012

Ajutor pentru un coleg ajuns pe meleaguri straine

În data de 16 iunie 2012, 02:02, Dimb Traian <traiandimb@yahoo.fr> a scris:
Buna ziua domnilor !
Ma numesc DIMB TRAIAN si sunt un vechi absolvent al scolii militare de tancuri si auto Pitesti,promotia 1982 !
Sunt nascut in Macea,Jud Arad in 22/05/1960 !
La momentul actul,locuiesc in Franta si nu ma pot deplasa in tara,caci lucrez si nu imi pot permite sa lipsesc.
Problema mea este ca,fiin nevoit sa plec,am pierdut o mare parte din actele personale,printre care si diploma mea de absolvire!
Am absolvit scoala in anul 1982!
Poate ca unul din vechii mei colegi,ma pot ajuta sa obtin o copie,caci am mare nevoie in noua mea viata de aici!
Va rog foarte mult,daca este posibil sa imi trimiteti o adresa de contact,adresa mail sau un numar de telefon al scolii,pe adresa,
DIMB TRAIAN
1 rue Christophe Colomb
apt 1873
94310 Orly
France
portable 06.49.49.27.49
Va multumesc anticipat si va doresc multa sanatate si numai bine!
Cu stima,

marți, 31 iulie 2012

1 AUGUST – ZIUA TANCHIŞTILOR

Pentru a sublinia semnificaţia zilei am să încerc reliefînd cîteva repere care ţin de grija mai marilor ţării de odinioară şi de azi de armata , de responsabilităţile factorului politico-militar în ce priveşte dotarea şi pregătirea pentru lupta armatei naţionale fără a omite dorinţa de înavuţire în dauna intereselor ţării, de jertfele şi eroismul tanchiştilor ca şi a întregii armate pentru apărarea ţării de “grija” faţă de eroi şi nu în ultimul rînd de starea actuală a armatei tancurilor.

Astfel, în primul rînd vom remarca capacitatea de analiză şi previziune a conducerii armatei române care, la sfîrşitul primului război mondial a sesizat importanţa noii arme-tancurile, în conflictele militare viitoare, a militat şi a obţinut înfiinţarea primei unităţi de tancuri din armata română anume B.I.C.L. cu garnizoana la Mihai Bravu la data de 1 august 1919. Batalionul a fost dotat cu tancuri “Renault F.T.1917”. Este data simbol de la care ne revendicăm aniversarea de azi. În perioada interbelică cu mare eforturi, scandaluri şi piedici dezvoltarea armei continuă, creşte numărul unităţilor care sunt dotate cu tancuri în special uşoare de tipurile “Skoda”, “Praga”, “R-2” şi foarte puţine germane de tip “T-3” şi “T-4”.

Lipsa de viziune a factorului politico-militar de atunci, ca şi de acum, a făcut ca armata română să intre în războiul al doilea cu o singură divizie blindată (D.1 BI-ulterior numită “România Mare”) lucru care s-a repercutat negativ asupra rezultatelor operaţiunilor viitoare. Subliniez în aceste condiţii eroismul şi jertfele tanchiştilor români care s-au acoperit de glorie în luptele pentru eliberarea Basarabiei, din Crimeea, Kuban, de la Stalingrad, în bătălia pentru Moldova (august 1944), pentru eliberarea Transilvaniei, Ungariei şi pînă la porţile Vienei. Unităţile noastre de tancuri au fost răsplătite, atît în est cît şi în vest prin citarea în numeroase ordine de zi ale comandamentelor superioare. Tanchiştii au fost decoraţi cu ordine şi medalii în timp ce 7.500 au căzut eroic.

Desigur “recunoştinţa” patriei s-a manifestat după război, ea este emblematică şi seamănă suspect cu grija manifestată chiar şi în ziua de azi. Armata a fost demoralizată, gradele inferioare umilite, înlocuite cu “oameni de origine sănătoasă” în timp ce marii comandanţi aşa cum au fost col. Pandele, Predescu, generalii: Emanoil Ionescu, Ioan Sion, Radu Korne au înfundat puşcăriile, au fost ucişi, au fost deposedaţi de bunuri şi drepturi şi au sfîrşit în anonimat.

O altă etapă, de această dată benefică, cu efecte pozitive în ce priveşte întărirea armei tancurilor ca şi a întregii armate, a început după eliminarea din cadrele partidului comunist a elementelor alogene. Este suficient să amintim creşterea numărului de UNITĂŢI şi MARI UNITĂŢI de tancuri, dotarea cu tancuri din cele mai moderne pentru acel timp de tipurile T.55.100, T-72 (de provenienţă sovietică) şi TR-580, TR-820 de producţie românească. Astfel puterea armei a crescut comparativ cu anul 1945 de 30 de ori. Trebuia să remarcăm, pe fondul unei sănătoase strategii de apărare naţională de apărare capabilă să producă armamente performante nivelul timpului-blindate, nave de luptă, avioane de luptă, componente radioelectronice şi armament individual. Dintre comandanţii de anvergură ai armatei din acea perioadă voi aminti doar pe regretaţii generali Cheler Paul, Vasile Milea şi Ştefan Guşe.

După 1989 am asistat la reforma armatei care, aşa cum preciza recent într-o emisiune televizată un fost şef al S.M.G. al armatei s-a oprit reducerea. Politica în domeniul apărării s-a mai soldat cu distrugerea în bună măsură a industriei naţionale de apărare, desfiinţarea a numeroase MARI UNITĂŢI şi UNITĂŢI printre care şi cele de tancuri ducînd aproape la dispariţia armei tancurilor şi lipsind forţele terestre de principala forţă de izbire. Reforma de care vorbim a culminat cu primirea la N.A.T.O şi executarea unor misiuni pe diferite teatre de operaţii sub egida alianţei sau a U.E. şi O.N.U.

Am făcut această rapidă trecere în revistă a istoricului armei pentru aducere aminte, pentru a vedea cum a fost şi este perceput rolul şi locul acesteia în cadrul forţelor terestre şi cu speranţa într-o revenire la raţiune a factorilor răspunzători de soarta ţării.

Cu această speranţă şi cu încrederea în viitor în general şi în viitorul armatei române în special urez tuturor tanchiştilor activi, în rezervă şi în retragere, veteranilor, cu prilejul zilei armei tancurilor sănătate, succese, bunăstare, recunoaşterea pe care o merită din plin şi viaţă lungă.

“LA MULŢI ANI!”

General de brigadă (r) tancuri Grigore Marcel POP

duminică, 4 decembrie 2011

Scurt istoric

De-a lungul timpului, unitatea a purtat diferite denumiri (1952 - Şcoala Militară de Tancuri, 1956 - Şcoala Militară de Ofiţeri Tancuri şi Auto, 1962 - Şcoala Militară Superioară de Ofiţeri Tancuri şi Auto “Mihai Viteazul”, 1969 - Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Tancuri şi Auto “Mihai Viteazul”, 1987 - Şcoala Militară de Tancuri şi Auto “Mihai Viteazul”, 1990 - Şcoala Militară de Tancuri “Mihai Viteazul”, 1991 - Institutul Militar de Tancuri “Mihai Viteazul”, 1997 - Şcoala de Aplicaţie pentru Tancuri şi Auto “Mihai Viteazul”), păstrându-şi însă, vreme de 57 ani, misiunea de bază, de a forma şi specializa cadrele militare din armele tancuri şi auto.

Începând cu 01.08.2005, instituţia îşi schimbă denumirea în Şcoala de Aplicaţie pentru Unităţi de Luptă “Mihai Viteazul”, având în subordine Centrul de Pregătire pentru Blindate, Centrul de Pregătire a Infanteriei “Constantin Brâncoveanu” şi Centrul de Pregătire Montană “Bucegi”.

La data de 1 septembrie 2008, Şcoala de Aplicaţie pentru Unităţi de Luptă "Mihai Viteazul" se reorganizează, prin transformarea centrelor de pregătire existente în “Centrul de Instruire pentru Tancuri şi Auto” şi “Centrul de Instruire pentru Infanterie şi Vânători de Munte”.

Continuând tradiţiile Şcolii de Ofiţeri de Tancuri, Şcoala de Aplicaţie pentru Unităţi de Luptă "Mihai Viteazul" asigură în prezent instruirea tuturor categoriilor de personal din armele infanterie, vânători de munte, tancuri, cercetare, paraşutişti, operaţii speciale şi auto, în deplină concordanţă cu cerinţele euroatlantice.

Ca o recunoaştere a rezultate deosebite obţinute în procesul de formare, specializare şi perfecţionare a instruirii profesionale a personalului militar, precum şi a contribuţiei aduse la modernizarea învăţământului militar românesc, Drapelul de luptă al unităţii, ce a fost înmânat instituţiei la 30.12.1954, a fost decorat în două rânduri, cu “Ordinul Steaua Republicii cls. a II-a” (în baza Decretului Consiliului de Stat nr. 502 / 14.12.1972) şi “Ordinul Tudor Vladimirescu clasa a II-a” (în baza Decretului prezidenţial nr. 126 / 07.05.1997).

Şeful Statului Major al Forţelor Terestre a conferit şcolii, la 23.04.2007, “Emblema de Onoare a Statului Major al Forţelor Terestre” .